Microîntreprindere în 2016: La ce venituri sunt aplicate cotele de impozitare între 1 şi 3%?

În ce situaţii pierde o firmă calitatea de SRL-D?
19 iulie 2016
Cum te poți împrumuta la bancă fără să plătești dobândă? Opt sfaturi pentru alegerea unui card de credit
26 iulie 2016
Show all

Regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor a fost modificat semnificativ de la începutul anului, astfel că plafonul de încadrare în acest sistem de impunere este acum de 100.000 de euro, în timp ce cota de impozitare variază între 1 şi 3%, în funcţie de existenţa angajaţilor şi numărul acestora. Totodată, din 2016, noi categorii de venituri se scad din baza de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, în timp ce alte valori se adaugă, astfel că firmele trebuie să fie atente la modul de determinare a acestei baze, în funcţie de care se calculează nivelul impozitului.

Din 2016, condiţiile de încadrare a firmelor în categoria microintreprinderilor au fost modificate considerabil, astfel că aceste entităţi aplică un nou regim fiscal. De altfel, printre modificările aduse de noul Cod fiscal se regăsesc şi cele privind baza de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, asupra căreia se aplică acum cote de impozitare diferenţiate, în funcţie de existenţa salariaţilor şi a numărului acestora.

Mai precis, microîntreprinderilor le este aplicată o cotă de impozitare cuprinsă între 1% şi 3%, după cum urmează:

  • cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care au cel puţin doi salariați;
  • cotă de impozitare de 2% pentru microîntreprinderile cu un singur angajat;
  • cotă de impozitare de 3% pentru microîntreprinderile care nu au nici măcar un salariat.

Conform Codului muncii, prin salariat se înţelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Totuşi, condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care:

  • au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial daca fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
  • au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Ca o excepţie de la cotele prezentate anterior, actul normativ reglementează pentru firmele nou-înfiinţate, care au cel puţin un salariat şi sunt constituite pe o durată de cel puţin patru ani, iar acționarii/asociații lor nu au deținut titluri de participare la alte persoane juridice, o cotă de impozitare de numai 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării firmei, cu condiţia ca societatea să nu se afle într-una din următoarele situaţii:

  • lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale;
  • dizolvarea fără lichidare;
  • inactivitate temporară;
  • declararea pe propria raspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare;
  • majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acţionari/asociaţi;
  • acţionarii/asociaţii săi vând/ cesioneaza/ schimbă titlurile de participare deţinute.

De altfel, cota de impozitare de 1% se aplică până la sfârșitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni.

Baza de impozitare a veniturilor

Tot în baza noului Cod fiscal, în vigoare de la începutul anului, plafonul până la care o firmă este considerată microîntreprindere a fost majorat semnificativ, până la 100.000 de euro, echivalentul în lei. Astfel, pentru încadrarea în plafonul amintit sunt luate în calcul veniturile care constituie baza impozabilă reglementată de art. 53 din Codul fiscal, cu menţiunea că actul normativ a introdus noi categorii de venituri care se scad din baza de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, dar şi noi valori care se adaugă acesteia.

Concret, baza impozabilă asupra căreia se aplică cotele cuprinse între 1 şi 3%, după caz, o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

  • veniturile aferente costurilor stocurilor produse;
  • veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
  • veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
  • veniturile din subvenţii;
  • veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
  • veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
  • veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
  • veniturile din diferenţe de curs valutar;
  • veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau
  • decontarea acestora;
  • valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul „709”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
  • veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii;
  • despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
  • veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

De asemenea, Codul fiscal stabileşte că pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă se adaugă următoarele valori:

  • valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
  • în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanţelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.
  • rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea
  • mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit;
  • rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.

Conform normelor în vigoare, în cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.

Cine poate fi microîntreprindere în prezent

Codul fiscal stabileşte, la art. 47, că o microîntreprindere este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

  • realizează venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, în domeniile jocurilor de noroc sau activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale;
  • realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;
  • realizează venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
  • capitalul social este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale;
  • nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti.

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20%, inclusiv, atunci aceasta va plăti impozit de profit de 16%. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintrele limitele prevăzute anterior, luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate de la începutului anului fiscal.

Atenţie! Pentru determinarea echivalentului în euro a plafonului de 100.000 euro prevăzut pentru microîntreprinderi se va folosi cursul de schimb de la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.

Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

În plus, firma trebuie să comunice organului fiscal în termen de 30 de zile de la data la care nu mai îndeplineşte oricare dintre cele două condiţii, că a ieşit din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor. În acest sens, va depune la organul fiscal o declaraţie de menţiuni.

Termenul-limită pentru formularul 100 expiră azi

Potrivit prevederilor din Codul fiscal, calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Practic, până la aceste date, microîntreprinderile au obligaţia de a depune formularul 100 – “Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, document prin care trebuie declarate mai multe impozite, inclusiv cel pe veniturile microîntreprinderilor.

Prin urmare, microîntreprinderile trebuie să depună la bugetul de stat acest formular pânăcel târziu diseară, pentru plata impozitului aferent trimestrului al doilea din acest an, respectiv perioada aprilie-iunie. În continuare, următorul termen de declarare în 2016 va fi data de 25 octombrie, atunci când va trebui efectuată plata impozitului pentru cel de-al treilea trimestru al anului în curs.

Notă: Potrivit consultantului fiscal Adrian Benţa, necompletarea tabelului corespunzător tipului de impozit ori taxă echivalează cu nedeclararea obligaţiei respective. Corectarea obligaţiilor declarate eronat în formular se face prin depunerea formularului 710 „Declaraţie rectificativă”, cod 14.13.01.00/r.

În altă ordine de idei, celelalte declaraţii ale contribuabililor care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (cum ar fi decontul de TVA pentru plătitorii de TVA sau declaraţia unică pentru firmele cu salariaţi) se depun în funcţie de vectorul fiscal.

Notă: În acest articol găsiţi un exemplu practic cu avantajele şi dezavantajele angajării mai multor persoane cu scopul aplicării cotei reduse de impozitare.

Sursa: Avocatnet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *